....

Oricât m-aş fi gândit la un titlul pentru această postare nu aş fi găsit nici unul potrivit.
Voi publica gândurile  colegilor cu ocazia ieşirii la pensie a unei  persoane deosebite ... prof. Aurel Coroamă... 


Astăzi gândurile sunt de prisos....
Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Dacă aş fi fost poet, aş fi deschis cufărul creaţiei şi aş fi alcătuit un frumos poem;  dacă aş fi fost muzician, aş fi cuprins harpa Euterpei şi aş fi înălţat un imn;  dacă aş fi fost matematician, v-aş fi bucurat cu o lemă nouă; dar nu sunt nici una nici alta, aşa că vă voi scrie aşa cum sunt eu: suflet de om, în care şi Dumneavoastră aţi semănat ...

Nu aş vrea să vă întristez cu cuvintele mele, ci să vă bucur, cu regretul deosebit că nu am reuşit să vă bucur îndeajuns... Afirmaţi mereu că  maestrul adevărat este cel întrecut de discipolul său. Am fost discipolul Dumneavoastră şi încă sunt, pentru că  sunteţi o pildă vie, un model aparte. Nu voi fi eu discipolul care şi-a întrecut maestrul, ci voi  fi cel care va aplica mereu, atât în viaţa didactică cât şi cea personală, principiile dumneavostră. Simple, concrete, uneori mai greu de înţeles pentru cei neavizaţi.

Când vine momentul unei despărţiri, de regulă, toată lumea este afectată pe plan emoţional. Şi eu simt aceleaşi lucruri pe care le simt toţi colegii mei, tristeţe pentru că ne depărtăm, dar şi bucurie, pentru că ne-aţi format în jurul Dumneavoastră ca un colectiv unit, deosebit.

Îmi pare destul de rău că nu am reuşit, aşa cum ne-aţi cerut pe când eram elevi, să realizez un palindrom.  „Mea culpa!!!” - folosesc  un citat al Dumneavoastră, care mi-a dat multe bătăi de cap până l-am tradus.

Vă urez ca să vă bucuraţi de tot binele acestei lumi, aşa cum şi Dumneavoastră, în orice loc, în orice vreme,  aţi făcut bine...

Întru mulţi şi fericiţi ani!!!
                                     Înv. Rusu Toader

"DINTRE SUTE DE CATARGE

Dintre sute de catarge

Care lasã malurile,

Câte oare le vor sparge

Vânturile, valurile?

Dintre pasãri cãlãtoare,

Ce strãbat pãmânturile,

Câte-o sã le 'nnece oare

Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul

Fie idealurile,

Te urmeazã în tot locul

Vânturile, valurile.

Ne 'nţeles rãmâne gândul

Ce-ţi strãbate cânturile,

Sboarã vecinic, îngânându-l

Valurile, vânturile."

                  

Înv. Hobjilă Maricela

Anii trec, și după vorba cronicarului, ” oamenii sunt sub vremi și nu vremile sub oameni”, pe rând fiecare dascăl se va retrage cu conștiinţa împăcată că a făcut ceva pentru generaţiile care îi urmează și că acum sau mai târziu, foștii elevi sau foștii colegi își vor aminti de el. 

                                  

                                           Înv. Cornelia Pșebilschi

" .:: Adrian Paunescu - Ruga pentru parinti ::. 


Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.
E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea!" 

                                                                                                                      Prof. Rusu Lilioara Mariana