Oricât m-aş fi gândit la un titlul pentru această postare nu aş fi găsit nici unul potrivit.
Voi publica gândurile colegilor cu ocazia ieşirii la pensie a unei persoane deosebite ...
prof. Aurel Coroamă...
Astăzi gândurile sunt de prisos....
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Dacă aş fi fost poet, aş fi deschis
cufărul creaţiei şi aş fi alcătuit un frumos poem; dacă aş fi fost muzician, aş fi cuprins harpa
Euterpei şi aş fi înălţat un imn; dacă aş
fi fost matematician, v-aş fi bucurat cu o lemă nouă; dar nu sunt nici una nici
alta, aşa că vă voi scrie aşa cum sunt eu: suflet de om, în care şi
Dumneavoastră aţi semănat ...
Nu aş vrea să vă întristez cu cuvintele
mele, ci să vă bucur, cu regretul deosebit că nu am reuşit să vă bucur
îndeajuns... Afirmaţi mereu că maestrul
adevărat este cel întrecut de discipolul său. Am fost discipolul Dumneavoastră şi
încă sunt, pentru că sunteţi o pildă vie,
un model aparte. Nu voi fi eu discipolul care şi-a întrecut maestrul, ci voi fi cel care va aplica mereu, atât în viaţa
didactică cât şi cea personală, principiile dumneavostră. Simple, concrete,
uneori mai greu de înţeles pentru cei neavizaţi.
Când vine momentul unei despărţiri, de
regulă, toată lumea este afectată pe plan emoţional. Şi eu simt aceleaşi
lucruri pe care le simt toţi colegii mei, tristeţe pentru că ne depărtăm, dar şi
bucurie, pentru că ne-aţi format în jurul Dumneavoastră ca un colectiv unit,
deosebit.
Îmi pare destul de rău că nu am reuşit,
aşa cum ne-aţi cerut pe când eram elevi, să realizez un palindrom. „Mea culpa!!!” - folosesc un citat al Dumneavoastră, care mi-a dat
multe bătăi de cap până l-am tradus.
Vă urez ca să vă bucuraţi de tot binele
acestei lumi, aşa cum şi Dumneavoastră, în orice loc, în orice vreme, aţi făcut bine...
Întru mulţi şi fericiţi ani!!!
Înv. Rusu Toader
"DINTRE SUTE DE CATARGE
Dintre sute de catarge
Care lasã malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?
Dintre pasãri cãlãtoare,
Ce strãbat pãmânturile,
Câte-o sã le 'nnece oare
Valurile, vânturile?
De-i goni fie norocul
Fie idealurile,
Te urmeazã în tot locul
Vânturile, valurile.
Ne 'nţeles rãmâne gândul
Ce-ţi strãbate cânturile,
Sboarã vecinic, îngânându-l
Valurile, vânturile."
Înv. Hobjilă Maricela
Anii trec, și
după vorba cronicarului, ” oamenii sunt sub vremi și nu vremile sub oameni”, pe
rând fiecare dascăl se va retrage cu conștiinţa împăcată că a făcut ceva pentru
generaţiile care îi urmează și că acum sau mai târziu, foștii elevi sau foștii
colegi își vor aminti de el.
Înv.
Cornelia Pșebilschi
" .:: Adrian Paunescu - Ruga pentru parinti ::.
Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.
E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea!"
Prof. Rusu Lilioara Mariana
