Lui Eminescu - 166 de ani de geniu

«Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aş putea s-o scap printr-o minciună,                                                                 eu n-aş spune-o, ci aş lăsa lumea să piară.»                                                                                                                                                                                    Mihai Eminescu,  “Cezara”

            

        ”Atunci când alegi să te opui instinctului de conservare, îţi asumi singurătatea; o oarecare mângâiere a acestei nefericiri e aceea că eşti altfel decât mulţimea. Nu este momentul, nici locul potrivit să decretăm dacă a fost nefericit sau nu, dacă opera lui e predominant tristă ori ba, etc. Trebuie consemnat, mai ales în zi de sărbătoare, că întreaga sa scriitură, cu precădere poezia, a avut un efect binefăcător asupra dezvoltării ulterioare a Literaturii române.
         La fiecare jumătate a lunii ianuarie ne întrebăm ce am putea face sau ce am putea scrie în câteva cuvinte astfel încât să rămână pe hârtie ceva ce n-a mai fost scris? Cisterne întregi de cerneală s-au consumat în ultimul secol doar pentru a-i preaslăvi versul. Nici nu îi mai pomenesc aici pe detractorii săi, care au consumat alţi mulţi hectolitri de cerneală otrăvită. Cu cât mai mult şi mai des citim ce a scris El,  ajungem să ne cunoaştem mai bine şi să ne înţelegem – ca specie muritoare în general şi ca români în particular.” (http://www.globe-trotter.ro)

         Un profesor al școlii noastre spunea : ”Toți cei care au scris despre Eminescu au câștigat o bucată de pâine”. Ce am mai putea scrie sau ce am putea face pentru a reda ilustrul său geniu? 

Lectură din Eminescu...

Pe urmele lui...
(Imagini de la Școala Primară Zaharești, prof.înv.primar Foca Brândușa)

Candelă lui Eminescu...

Eminescu ne inspiră...