”Coborând
dinspre Stroiești în Vâlcele ai impresia că intri într-o altă lume...
O lume
mai curată, și foarte important, mai liniștită. O pace deosebită te cuprinde,
iar susurul pârâului Ilișasca te îmbie la visare...
Descoperi comori la tot
pasul... Case cu arhitectură veche, oamenii locului pentru care un străin
provoacă nedumerire, nume de locuri, urme ale trecutului în prezent...”
Cu aceste cuvinte caracterizam satul Vâlcele într-o postare din anul 2014 (Vâlcele - o bijuterie istorică și duhovnicească).
Anul acesta am
descoperit cu bucurie că Vâlcelele s-au integrat în peisajul actual al reabilitărilor. Locuitorii s-au agățat permanent de speranța că satul lor va fi valorificat așa cum trebuie. Lucrurile au început să se miște în direcția potrivită. Cu sprijinul autorităților stroieștene s-au definitivat lucrările la o clădire
polivalentă, ce servește momentan drept cămin cultural. De asemenea, Biserica din localitate, sub înalta iconomie a preotului paroh Filaret Ruscan, în colaborare cu Primăria, Consiliul Local Stroiești și alți oameni de bine ai satului Vâlcele, a îmbrăcat haină nouă, iar azi, 04 noiembrie 2018, a fost sfințită în prezența PS Damaschin Dorneanul.
Sub coordonarea doamnei prof. Holotă Maria, elevii școlii noastre au participat la acest moment istoric și spiritual cu un scurt program artistic. Portul popular a întregit atmosfera de sărbătoare, iar bucuria a fost deplină prin întâlnirea cu Grupul Vocal ”Floarea speranței” al Școlii Gimnaziale din Ilișești, coordonat de prof. Maria Scalco.
Despre localitatea Vâlcele
Istoricul localităţii
Pe la finele sec.XIX-lea, în extremitatea nord estică a teritoriului comunei
Bălăceana,în hotar cu teritoriile comumei Stroiești și Costâna, în locul numit
Gropi, s-au așezat câteva familii de agricultori venite din comune vecine:
Pârteștii de Jos, Botoșana, Comănești. Printre primele familii existente pe
aceste locuri au fost :Spiridon Băeș, Petrea Runcan, Gheorghe Moroșan și Petrea
Țabrea.
Mai târziu s-au adăugat și alte familii formând un cătun cu numele
Gropi. Satul avea 75 de familii,o școală de 4 ani. În anul 1961 s-a schimbat
numele satului în Vâlcele. Tot în această perioadă, satul a fost anexat comunei
Stroiești, aparținând înainte comunei Bălăceana. Familiile acestui sat sunt în
descreștere prin faptul că tinerii sunt atrași către centrele dezvoltate.
Istoricul bisericii
În satul Vâlcele există o Biserică mică din lemn, care a
fost transportată din parohia Capu-Codrului, în anul 1913, fiind donată acestui
cătun cu intervenția și sprijinul enoriașilor din sat. Părintele Cormoș
Mircea (2014) susține că în arhivele parohiei Bălăceana există un proces verbal prin
care unul din ctitorii bisericii donează teren pentru înființarea unui cimitir,
deoarece pe timp de iarnă, înmormântările erau foarte greu de făcut. În cronica
veche din parohia Capul-Codrului este consemnat faptul că această biserică a
fost ridicată în acel sat la anul 1731 de către jupânița Pulheria Cantacuzino.
În anul 1854 a fost reparată și dranițită. La reclădire a fost acoperită cu
tablă zincată. Este construită în întregime din flame cioplite, blănite pe
dinafară,cu scânduri și are formă de navă sau corabie. În anul 1966 s-au făcut
unele reparații exterioare, iar starea ei generală este bună. În curtea
Bisericii se află clopotnița, construită din lemn, în anul 1933 pe cheltuiala
enoriașilor din cătun. În anul 2006 a fost renovată (turnat pe jos rombeton,
podit, zugrăvit și curățat icoanele).
Părintele paroh Filaret Ruscan a reabilitat atât clădirea bisericii cât și clopotnița, cimitirul și împrejurimile, dând dovadă de simț organizatoric deosebit și iconomie aleasă în lucrările realizate.
Istoricul școlii
Elevii din Vâlcele au umblat încă de la întemeierea satului la școlile din satele vecine (Stroiești, Bălăceana, Costâna), deoarece nu a existat o școală în comunitate. În perioada interbelică se desfășurau cursuri pentru clasele I-IV în diverse case ale cetățenilor. În 1960 a luat ființă Școala cu clasele I-IV, care în anii 1990 s-a desființat, iar clădirea construită a fost dărâmată pentru a face loc Căminului Cultural. Copiii din sat frecventează școlile din satele învecinate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu